Consilierul Cultural al Mitropoliei Moldovei în discuție cu tinerii la biserica Universității

 

În fiecare miercuri la Biserica „Întâmpinarea Domnului” din incinta USM (str. M. Kogălniceanu, 67) se citește Acatistul Sf. Duh, pentru luminarea minţii şi reuşită la învăţătură, ora 18.00, după au loc tradiționalele Seri duhovnicești – discuţii cu tinerii la diverse teme duhovniceşti, ora 19.00. În seara zilei de miercuri, 1 octombrie, în cadrul tradiționalelor seri duhovnicești, la întâlnirea cu tinerii a fost invitat Protoiereul Mitrofor Nicolae Ciobanu, paroh al bisericii “Minunea Sf. Arh. Mihail” din s. Cruglic, r. Criuleni, Consilier Cultural al Mitropoliei Moldovei, care a vorbit în fața celor prezenți despre purtarea creștinească și  despre moralitatea și educația creștină.

Sursa: http://www.mitropolia.md

 

Consilierul Cultural al Mitropoliei Moldovei în discuție cu tinerii la biserica Universității de Stat. Video

 

Viaţa cuvioasei Maria Egipteanca

Biserica Ortodoxă o cinsteşte pe  Sfânta Maria Egipteanca la 1 aprilie, dar şi în Duminica a V-a din Postul Mare. Sfânta Maria Egipteanca, născută în Egipt (445), a părăsit la 12 ani casa părintească şi a trăit timp de 17 ani în desfrânări. Împinsă de patimă, a plecat la Ierusalim, la vârsta de 29 de ani, cu o corabie cu mulţi bărbaţi care mergeau la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. Dorind să intre în biserică, o putere nevăzută a împiedicat-o. Însă după ce a promis la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu că se va pocăi, Fecioara Maria i-a îngăduit. A doua zi, povăţuită de Maica Domnului, a trecut Iordanul, la Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, unde s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, retrăgându-se apoi în pustie pentru 47 de ani.

 În cele ce urmează vă prezentăm viaţa Sfintei Maria Egipteanca scrisă de scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Cuprinsă în paginile Triodului, Viața Sfintei Maria Egipteanca se citește integral la Privegherea Canonului Sfântului Andrei Criteanul din Săptămâna a V-a a Sfântului și Marelui Post.

Bun lucru este a ascunde taina împăra­tului și slăvit lucru a propovădui faptele lui Dumnezeu. Așa a spus îngerul către Tobie după minunata recăpătare a vede­rii, căci îi orbiseră ochii, și după ace­le primejdii prin care a trecut și din care a fost izbăvit pentru evlavia ce avea. A nu păzi taina împă­ratu­lui este primejdios și vătămător, iar a ascunde sub tăcere faptele minu­nate ale lui Dum­nezeu, aduce primejdie sufletului.

 

Rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.
Mai multe despre această rugăciune citiţi aici

 

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul (canon de pocăinţă)

 

Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, care se citeşte în perioada Postului Mare, reprezintă una dintre treptele pocăinţei ce conduc spre Ziua Învierii lui Hristos. În primele patru zile ale Postului, în Săptămâna Mare, avem prilejul de a lua parte la citirea câte unei parţi din acest Canon, în cadrul slujbei Pavecerniţei mari. Canonul cel Mare este una dintre cele mai importante, daca nu chiar cea mai importantă opera a imnografiei despre pocăinţă. Desi abundă în episoade biblice, totuşi nu este o simplă concentrare a unor teme biblice. Dimpotrivă, în acest Canon toate faptele scripturistice la care s-a făcut partaş omul – crearea, caderea, alungarea din Rai, întoarcerea, aşteptarea, răscumpărarea – sunt personalizate. Ele se transformă în faptele fiecăruia dintre noi: crearea mea, caderea mea, rascumpararea mea. Istoria personajelor devine istoria mea, iar eu devin constient de profunzimea ei: „De unde voi incepe sa plang faptele vietii mele celei ticaloase?”. Canonul ne introduce pe fiecare dintre noi in istoria Sfintei Scripturi si ne determina sa constientizam, prin intermediul modelelor de pocainta, amplitudinea pacatelor noastre si instrainarea fata de Dumnezeu.

 

Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a iertării)

Evanghelia din duminica Izgonirii lui Adam din Rai

Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va si vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Matei 6,14-18)

Iertarea şi postul sunt două gesturi ale omului prin care, după cum ne spune Evanghelia, el poate intra intr-o relaţie cu Dumnezeu. Iertarea şi postul sunt gesturi pe orizontală ale vieţii noastre, dar aceste gesturi îl pot ridica pe om şi pe verticală.

Începînd cu această duminică să devenim pentru totdeauna mai buni, iertători, milostivi şi împlinători ai Cuvîntului Dumnezeiesc. Să nu uităm că suntem aşteptaţi şi în biserici pentru a ne apropia şi comunica cu Dumnezeu prin rugăciune comună, dar şi pentru a ne mărturisi de păcatele noastre şi a ne împărtăşi cu Cinstitul Trup şi Sînge al Mîntuitorului Iisus Hristos.

Aceasta să o facem cît mai des. DOAMNE AJUTĂ.

 

Am paşit în săptămâna albă, săptămâna pregătitoare pentru Postul Mare!

 

De sfântul şi Marele Post ne desparte exact o săptămână. Duminica, majoritatea creştinilor ortodocşi se despărt de carne până la sfânta sărbătoarea a Învierii Domnului. În săptămâna ce urmează, Canoanele Bisericii Ortodoxe dau dezlegare la toate produsele cu excepţia cărnii. Se mănâncă lapte, ouă, brânză, peşte inclusiv în zilele de miercuri şi vineri. Duminica viitoare este numită şi Duminica iertării, sau a izgonirii lui Adam din rai. Prin călcarea postului şi a interdicţiei de a gusta din măr, Adam a pierdut raiul, tot prin post şi prin rugăciune omul trebuie să se ridice înapoi la rai.

 

Căsătoria – sfinţirea şi întărirea legăturii între bărbat şi femeie.

      Cununia, Nunta sau Căsătoria este acea Sfîntă Taină prin care se sfinţeşte legătura liberă pentru întreaga viaţă dintre un bărbat şi o femeie, spre a se ajutora reciproc, a naşte şi creşte copii şi a se feri de desfrînare.

Familia bazată pe căsătorie a fost cea mai veche instituţie socială, fiind întemeiată de Dumnezeu în rai: ”Nu este bine să fie omul singur: să-i facem ajutor potrivit pentru el”. (Facerea 2,18) În Noul Testament, Iisus Hristos  participînd la nunta din Cana Galileii, a sfinţit această legătură, ridicînd-o din ordine naturală în ordinea harică. Harul ce se împărtăşeşte prin această Sfîntă Taină a Cununiei este necesar pentru transformarea dragostei fireşti dintre cei doi soţi într-o dragoste spirituală desăvîrşită, pentru menţinerea bunei înţelegeri dintre ei, pentru îngăduinţa şi ajutorarea reciprocă, spre a putea suporta împreună cu curaj şi răbdare  şi a birui toate greutăţile vieţii de familie, dar şi pentru a se împărtăşi împreună de toate necazurile şi bucuriile acestea.

 

Se dedică celor ce duminica se lenevesc să meargă la biserică

Sursa: lusortodoxia.com