COMOARA DIN SUFLET

Alexandru avea patru ani. Era un copil cu obrajii trandafirii şi ochi negri de cărbune, ce încă priveau lumea cu uimire şi nevinovăţie. Când se întorcea de la grădiniţă, încă de departe, de pe drum, îl întâmpina un câine mare, alb şi împreună intrau bucuroşi pe poartă.

– Mamă, mamă, am venit!.. striga copilul, iar o femeie tânără îi ieşea înainte grăbit, şi-l mângâia uşor pe creştet, în timp ce băiatul începea deja să-i povestească tot ce făcuse în acea zi la grădiniţă. Mama îl asculta cu răbdare în timp ce-i punea masa, îl mai întreba câte ceva, uneori se mira ori îl certa, alteori râdea împreună cu el. Băiatul o privea atent, atent cum se mişca dintr-un colţ într-altul, îi privea mâinile slabe şi curate ce trebăluiau neîncetat. Privind-o cum deretica prin bucătărie ştergându-ţi din când în când fruntea senină înrourată de sudoare, copilul gândea fericit: „mama mea este cea mai bună mamă din lume!”.

 

Gînduri ce contribuie la educaţia copilului

Fragmente din „Vorbe cu tâlc” ale poetului creştin român Vasile Militaru (1885-1959) decedat într-una din închisorile comuniste: 

Pe copil să-l ţii în frâie, de vrei om la toţi să placă,
Nu-l lăsa orice să-ngâne, nu-l lăsa orice să facă,
Nu-l lăsa după plăcerea-i unde vrea el să se ducă,
Din acelaşi lemn se face şi icoană şi măciucă.
………………………………………………………………………………..
Când copilului nuiaua nu-i stă – sfânt – la poarta minţii,
Râde fericit copilul, dar la urmă plâng părinţii! [ … ]
………………………………………………………………………………..
În răsfăţ de-ţi creşti copilul şi-l laşi zilnic fără frâu,
Tu ai semănat neghină, socotind că semeni grâu…
Căci, precum îţi creşti copiii, vor fi oameni sau neoameni:
Din ogor nicicând nu iese decât ceea ce sameni!
…………………………………………………………………………………
Cei care trudesc o viaţă şi comori mereu adună
Ca să lase moştenire la copii o viaţă bună,
Din copiii lor fac trântori care-şi vor munci doar dinţii
Să mănânce toată viaţa ceea ce au strâns părinţii.