Mamă, dulce mamă

 
Această poezie se dedică mamelor care  îşi educă copiii buni creştini

Mamă, dulce mamă, bunul Dumnezeu
Facă-ţi fericită viaţa ta mereu,
Anii tăi să fie binecuvîntaţi,
Faţa ta voioasă, ochii tăi curaţi.
 
 
                          Tu mi-ai dat din leagăn laptele ceresc
                          Şi-ai făcut pe Domnul, dulce să-L iubesc,
                          Nu uit niciodată cu ce drag mi-ai spus,
                          Să mă rog cu lacrimi Domnului Iisus.

 

COMOARA DIN SUFLET

Alexandru avea patru ani. Era un copil cu obrajii trandafirii şi ochi negri de cărbune, ce încă priveau lumea cu uimire şi nevinovăţie. Când se întorcea de la grădiniţă, încă de departe, de pe drum, îl întâmpina un câine mare, alb şi împreună intrau bucuroşi pe poartă.

– Mamă, mamă, am venit!.. striga copilul, iar o femeie tânără îi ieşea înainte grăbit, şi-l mângâia uşor pe creştet, în timp ce băiatul începea deja să-i povestească tot ce făcuse în acea zi la grădiniţă. Mama îl asculta cu răbdare în timp ce-i punea masa, îl mai întreba câte ceva, uneori se mira ori îl certa, alteori râdea împreună cu el. Băiatul o privea atent, atent cum se mişca dintr-un colţ într-altul, îi privea mâinile slabe şi curate ce trebăluiau neîncetat. Privind-o cum deretica prin bucătărie ştergându-ţi din când în când fruntea senină înrourată de sudoare, copilul gândea fericit: „mama mea este cea mai bună mamă din lume!”.